Cum se scrie : s-a sau sa ? Vezi cum se scrie sa și s-a

Cum se scrie : s-a sau sa ? Vezi cum se scrie sa și s-a

Cum se scrie : s-a sau sa ? Vezi cum se scrie sa și s-a Ambele forme sunt corecte, depinde de contextul în care sunt folosite. Sa este pronume posesiv și se scrie legat atunci când sensul cuvântului este a lui/a ei. Exemplu: Mașina sa (lui) este la reparat. Forma s-a se folosește atunci când urmează o acțiune. Aici cratima are rolul de a separa două părți de vorbire diferite ( s – pronume reflexiv și a – verb auxiliar) Exemplu: Copilul nu s-a dus la școală astăzi. Deci,  s-a sau sa ? Sa se scrie sa când înseamnă a lui / ei: cartea sa (a lui / a ei). S-a se scrie s-a când poate fi completat cu el/ea: El/ea s-a dus. El/ea s-a spălat. Vom scrie întotdeauna ,,sa” când înțelesul cuvântului este ,,a lui / ei”. ,,Sa” fiind pronume posesiv. Exemplu: ,,radiera sa” Vom scrie ,,s-a” când este vorba de o acțiune. Astfel, cratima marchează rostirea într-o singură silabă a două părți de vorbire diferite ,,s” care este pronume reflexiv, iar ,,a”, verbul auxiliar care ajută la formarea perfectului compus. Exemplu: ,,s-a dus” Se scrie s-a atunci când urmează o acțiune: El s-a dus să vadă un film cu prietenii. Aceasta este o regulă ușor de reținut și de aplicat. Explicația corectă din punct de vedere gramatical este următoarea: în acest caz, cratima marchează rostirea într-o singură silabă a două părți de vorbire diferite ”s” care este pronume reflexiv, iar ”a”, verbul auxiliar care ajută la formarea perfectului compus (în limba română, timpurile compuse se formează cu verbul auxiliar ”a avea”). Se scrie sa atunci când înțelesul cuvântului este ”a lui/ a ei”: Cartea sa este pe masa. „Sa” se scrie sa atunci când poate fi înlocuit cu „a lui / ei”. Ex: camera sa (camera lui/ei), mama sa (mama lui/ei), hârtia sa (hârtia lui/ei). „S-a” se scrie s-a atunci când poate fi completat cu el / ea. Ex: s-a dus (el/ea s-a dus), s-a îmbolnavit (el/ea s-a îmbolnavit), s-a rătăcit (el/ea s-a rătăcit). Echipa semnificatie.ro este foarte recunoscatoare pentru faptul ca ai ajuns sa citesti pana aici. Speram ca am explicat totul cat mai detaliat posibil. Si nu uitati, sunteti liberi, ba chiar incurajati de catre noi sa va exprimati opinia despre articolul citit “Cum se scrie : s-a sau sa ? Vezi cum se scrie sa și s-a” in sectiunea de comentarii. Doar la noi pe site poti gasi toate explicatiile necesare cu si despre Cum se scrie : s-a sau sa ? Vezi cum se scrie sa și s-a. Mai jos ai comentariile pentru Cum se scrie : s-a sau sa ? Vezi cum se scrie sa și s-a.

Cum se scrie corect ? S-au și sau – Vezi când și cum se scrie – s-au / sau

Cum se scrie corect ? S-au și sau – Vezi când și cum se scrie – s-au / sau

Cum se scrie corect ? S-au și sau – Vezi când și cum se scrie – s-au / sau Sau se scrie legat (fără cratimă) atunci când acest cuvânt poate fi înlocuit cu „ori” sau „fie”, astfel, sau se scrie fără cratimă atunci când el este o conjucție. S-au se scrie dezlegat (cu cratimă) atunci când acest cuvânt nu poate fi înlocuit cu „ori” sau „fie”, iar în acest caz „s” este un pronume neaccentuat și „au” este un verb auxiliar.   Aşadar, ca să fie mai uşor de ţinut minte, este corect: Fetele de la noi din clasă s-au pregătit pentru balul de absolvire. Elevii din clasa a 10-a s-au dus în excursie. Acești doi prieteni s-au revăzut după 15 ani. Cei doi s-au dus la pădure. Când s-au trezit, din cameră lipseau portofelele și telefoanele. S-au rătăcit într-o țară străină. Bei un ceai sau o cafea ? Afară e cam frig, nu știu dacă să îmi iau rochie sau pantaloni. Ai fost la magazin sau încă nu ? Nu știu dacă să citesc o carte sau să mă uit la un film. Nu știu dacă să îmi cumpăr o înghețată sau o ciocolată. Când cresc mare, vreau să mă fac medic sau aviator. Vrei să îți spun un banc sau o poveste ? Să îți dau o lingură sau o furculiță ?   Concluzie : Când se scrie „s-au” și când se scrie „sau”. Sau se scrie sau când poate fi înlocuit cu ori: – Ce preferi, vin sau bere? S-au se scrie s-au când poate fi completat cu ei / ele: (Ei/ ele) s-au dus film. Sau este o conjuncție și se scrie legat atunci când sensul cuvântului este “ori”. Exemplu: Îmi doresc să merg la mare sau la munte. În cazul în care nu poate fi înlocuit cu “ori” și urmează o acțiune, se scrie “s-au”. Exemplu: Ei s-au dus la plimbare. „Sau” legat se scrie atunci când poate fi înlocuit cu „ori”. Exemple: Nu știu care, Săndel sau Sorin, a zis într-o pauză: – După lecții mergem la ștrand sau jucăm volei.   Echipa semnificatie.ro este foarte recunoscatoare pentru faptul ca ai ajuns sa citesti pana aici. Speram ca am explicat totul cat mai detaliat posibil. Si nu uitati, sunteti liberi, ba chiar incurajati de catre noi sa va exprimati opinia despre articolul citit “Cum se scrie corect ? S-au și sau – Vezi când și cum se scrie – s-au / sau” in sectiunea de comentarii. Doar la noi pe site poti gasi toate explicatiile necesare cu si despre Cum se scrie corect ? S-au și sau – Vezi când și cum se scrie – s-au / sau. Mai jos ai comentariile pentru Cum se scrie corect ? S-au și sau – Vezi când și cum se scrie – s-au / sau.

Sinonimele care se încep cu litera B – Sinonime Cu litera B

Sinonimele care se încep cu litera B – Sinonime Cu litera B

Sinonimele care se încep cu litera B – Sinonime Cu litera B ba adv. 1. nu, deloc, nicidecum. 2. (conj.) fie… fie; sau… sau babac m. tată, părinte babalâc m. moşneag, hodorog, căzătură, baccea, ramolit baban adj. mare, voluminos babă f. 1. bătrână, mătuşă, ni­neaca. 2. soţie, nevastă babilonie f. haos, dezordine, aiu­reală, zăpăceală, încurcătură bac n. pod plutitor, brod, brudină baclava f. sarailie bacşiş n. atenţie, cadou, şperţ, mită bacterie f. microb bade m. bădie, bădiţă, bade badijona vb. a pensula, a unge baftă f. noroc, succes, izbândă bagaj n. balot, catrafuse, cala­balâc, încărcătură, pachet bagatelă f. fleac, nimic, mărunţiş bagateliza vb. a minimaliza, a subaprecia, a desconsidera bagdadie f. tavan baghetă f. beţişor* vargă bahnă f. baltă, băltoacă bai n. necaz, neajuns, mizerie, în­curcătură baie f. 1. îmbăiere, scaldă, spălare. 2. cadă, vană. 3. mină, subteran bairam n. petrecere, chef, ospăţ, veselie (mare) balama f. 1. ţâţână, şarnieră. 2. (la pl.) încheieturi, articulaţii balamuc n. 1. ospiciu, casă de nebuni. 2. tărăboi, zgomot, gălăgie, larmă balans n. pendulare, oscilare, clătinare, legănare balanţă f. Cântar balaoacheş, -ă adj. oacheş, brunet balast n. 1. lest, povară, încăr­cătură. 2. greutate, dificultate, sarcină balaur m. monstru, dragon, zmeu, şarpe balcâz, -ă adj. slut, diform, pocit, urât balenă f. chit balercă f. butoiaş balerin m. dansator balivernă f. minciună, scornire, palavre, aiureli, fleacuri, poveşti baliză f. semn, semnal, reper balon n. 1. aerostat. 2. minge. 3. impermeabil balot n. bagaj, pachet balsam n. 1. elixir, esenţă, doctorie, medicament, mireasă. 2. alinare, consolare, uşurare, mân­gâiere baltag n. topor, toporaş baltă f. heleşteu, tău, băltoacă, mlaştină, smârc, ghiol balustradă f. parapet, mână-curentă, pălimar ban m. 1. gologan, para, franc, monedă. 2. (la pl.) avere, capital, re­surse banal, -ă adj. comun, obişnuit, anodin, de rând, standard, neintere­sant banalitate f. platitudine, loc comun, truism, fleac banc1 n. glumă, anecdotă banc2 n. 1. grămadă, nisipiş, pietriş, nămol. 2. cârd (de peşti). 3. postament banchet n. ospăţ, praznic, festin, chef bancnotă f. bani, bilet, monedă bancrută f. faliment, crah bandaja vb. pansa, lega, a obloji, a înfăşa bandă f. 1. gaşcă, clică, cârdăşie, ceată, şleahtă, coterie. 2. fâşie, ştraif banderolă f. brasardă bandit m. tâlhar, criminal, ticălos banditism n. nelegiuire, crimă, ticăloşie baniţă f. dublă, mierţă, dimerlie, ferdelă bar n. bodegă, local, bistrou bara vb. a bloca, a zăgăzui, a închide, a opri, a stopa baraj n. obstacol, zăgaz, stăvilar bară f. 1. drug. 2. lingou barbar, -ă adj. 1. primitiv, necivili­zat, sălbatic. 2. crud, rău, feroce, dur barbarie f. sălbăticie, primitivism, incultură barbişon n. cioc, ţăcălie barcagiu m. luntraş, lopătar, vâslaş barcă f. luntre, lotcă, şaică, cin bard m. poet, versificator, stihuitor bardă f. topor, secure barem adv. măcar, cel puţin, încai, încaltea baricadă f. 1. întăritură, fortăreaţă, fortificaţie, zid. 2. obstacol, baraj, piedică,’ oprelişte, stop, zăgaz baricadă vb. a închide, a bara, a fortifica, a întări barieră f. 1. rampă, oprelişte, zăgaz. 2. periferie, suburbie, mahala barosan,-ă adj. 1. mare, grozav, imens, enorm. 2. bogat, înstărit, cu cheag barză f. cocostârc, stârc basamac m. holercă bască f. beretă bascula vb. a oscila, a se legăna, a şovăi, a fi indecis basculă f. cântar, decimal basm n. 1. poveste, fabulă, nara­ţiune. 2. născocire, invenţie, minciună, scornire basma f. năframă, tulpan, testemel basta interj, destul, ajunge, stop, gata, punct bastard m. 1. copil din flori, ne­legitim. 2. corcitură, hibrid, metiş bastiment n. v. vapor bastion n. v. fortăreaţă başca adv. aparte, deosebit, sepa­rat baştină f. origine, obârşie, sursă, izvor batal m. berbec bate vb. 1. a lovi, a pălmui, a bru­taliza, a maltrata, a altoi,…

Sinonime Care Se Încep Cu Litera A – Dicționar de Sinonime

Sinonime Care Se Încep Cu Litera A – Dicționar de Sinonime

Sinonime Care Se Încep Cu Litera A – Dicționar de Sinonime În acest articol urmează să descoperiți toate sinonimele din limba română care se încep cu litera A. Cuvinte care se încep cu litera A sunt : a interj, ah!, aoleu!, oh!, ooo!, vai!, ce bine! aba f. dimie, postav, pănură abac n. numărătoare abandon n. părăsire, renunţare, delăsare abate vb. 1. a se depărta, a devia, a se îndepărta. 2. a divaga, a pălăvrăgi abatere f. 1. deviere, deplasare. 2. anomalie, excepţie. 3. infracţiune, culpă, abuz, neregulă, vină abătut, -ă adj. necăjit, supărat, de­primat, mâhnit, amărât, demoralizat abces n. buboi, coptură, furuncul abdomen n. burtă, pântece, foaie abdica vb. a renunţa, a abandona aberant, -ă adj. absurd, nebunesc, eronat, aiurea aberaţie f. stupiditate, absurditate, scrânteală abia adv. 1. doar, numai. 2. tocmai. 3. cu greu, anevoie, cu dificultate abil, -ă adj. 1. iscusit, dibaci, îndemânatic, priceput, destoinic, isteţ. 2. şiret, viclean, şmecher, descurcăreţ abis n. hău, prăpastie, genune, ne­ant abject, -ă adj. ticălos, josnic, mizerabil, dezgustător abjura vb. a renega, a se lepăda, a refuza ablaţie f. extirpare, tăiere, elimi­nare, scoatere abnegaţie f. dăruire, devotament, consacrare aboli vb. a înlătura, a suprima, a desfiinţa abominabil, -ă adj. groaznic, în­grozitor, josnic, teribil, dezgustător aborda vb. 1. a acosta, a opri (la ţărm). 2. a începe, a se apuca, a ataca abordabil, -ă adj. accesibil, la îndemână, practicabil aborigen, -ă adj. băştinaş, localnic, autohton abraş, -ă adj. nărăvaş, nervos, ne­supus abrevia vb. a scurta, a condensa, a sintetiza, a reduce abroga vb. a anula, a suprima, a invalida, a desfiinţa abrupt, -ă adj. pieziş, prăpăstios, priporos, pieptiş abrutizat, -ă adj. dezumanizat, ani- malizat, îndobitocit absent, -ă adj. 1. neprezent, lipsă. 2. neatent, distrat, zăpăcit, aiurit absolut, -ă adj. 1. complet, deplin, total. 2. cert, sigur, neapărat, imperios absolutism n. autocraţie, dictatură absolvenţă f. încheiere, absolvire, terminare absolvi vb. 1. a sfârşi, a termina, a încheia (un ciclu). 2. a scuti, a ierta absorbi vb. 1. a înghiţi, a sorbi, a încorpora. 2. a captiva, a preocupa abstinenţă f. abţinere, reţinere, conţi nenţă abstract, -ă adj. teoretic, ireal absurd, -ă adj. iraţional, stupid, fără sens, ilogic, aberant absurditate f. aberaţie, non sens, enormitate, stupiditate abţine vb. a se reţine, a se stăpâni, a se înfrâna, a renunţa, a se opri abundenţă f. belşug, bogăţie, prisos, opulenţă, îmbelşugare abur, n. vapori abuz n. 1. exces, necumpătare, surplus. 2. abatere, infracţiune, ilegalitate abuziv, -ă adj. arbitrar, samavolnic, ilegal, silnic, despotic academic, -ă adj. elevat, solemn, distins acalmie f. linişte, tihnă, pace acapara vb. a strânge, a aduna, a monopoliza acar m. macagiu acătării adj. frumos, bun, potrivit, pe plac, deosebit accelera vb. a iuţi, a grăbi, a zori, a urgenta accent n. ton accentua vb. 1. a sublinia, a rele­va, a reliefa, a evidenţia. 2. a întări, a intensifica, a fortifica, a înteţi, a po­tenţa accepta vb. a primi, a agrea, a fi de acord, a consimţi acceptabil, -ă adj. convenabil, potrivit, bun, favorabil accepţie f. înţeles, semnificaţie, sens, valoare, conţinut acces n. 1. intrare, liberă-trecere. 2. criză, atac, puseu accesibil, -ă adj. la îndemână, convenabil, abordabil, practicabil accesoriu, -ie adj. auxiliar, se­cundar, adăugat accesorii n. pi. garnituri, com­pletări accident n. nenorocire, rănire, neajuns accidental, -ă adj. întâmplător, ocazional, incidental, secundar accidentat,-ă adj. 1. rănit, lovit. 2. învălurat, neregulat, discontinuu acela pron. (pop.) ăla acerb, -ă adj. aspru, nemilos,…

Cum se scrie corect ? m-am, m-ai, m-a, m-aş, m-oi, m-o. Şi restul m-urilor.

Cum se scrie corect ? m-am, m-ai, m-a, m-aş, m-oi, m-o. Şi restul m-urilor.

Cum se scrie corect ? m-am, m-ai, m-a, m-aş, m-oi, m-o. Şi restul m-urilor. Regula de bază: Scriem m-, cu cratimă după m, atunci când putem completa cu pe mine. 1. M- + perfectul compus: M-AM SAU MAM În limba română, întotdeauna se scrie m-am cu cratimă, deoarece leagă două părți de vorbire diferite.   Cuvântul mam nu există. M-AI SAU MAI În limba română, se scrie m-ai cu cratimă atunci când litera „m” poate fi înlocuită cu „pe mine”, sau atunci când „pe mine” poate fi folosit după cuvântul m-ai.   Cuvântul mai se scrie legat atunci când ne referim la luna „mai”, când se folosește drept cuvânt de aproximație, când este un adverb ce servește la formarea gradului comparativ (mai bun, mai rău) sau la structuri de tipul „mai vreau”. M-A SAU MA În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie m-a.   ma este un cuvânt care nu există în limba română. În română există doar mă (mă duc, mă bucur). M-AŢI MA-ȚI SAU MAȚI În gramatica limbii române, acest cuvânt are o singură formă corectă, iar aceasta este m-ați.   Ma-ți și mați sunt cuvinte care nu există. (Mați poate fi folosit doar ca pluralul masculin al cuvântului maț)   M-AU SAU MAU În gramatica limbii române, acest cuvânt are o singură formă corectă, iar aceasta este m-au.   Mau este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.   2. M- + condiţionalul (prezent/perfect) M-AŞ SAU MAȘ În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie m-aș.   Maș este un cuvânt care nu există în limba română. M-AI SAU MAI În limba română, se scrie m-ai cu cratimă atunci când litera „m” poate fi înlocuită cu „pe mine”, sau atunci când „pe mine” poate fi folosit după cuvântul m-ai.   Cuvântul mai se scrie legat atunci când ne referim la luna „mai”, când se folosește drept cuvânt de aproximație, când este un adverb ce servește la formarea gradului comparativ (mai bun, mai rău) sau la structuri de tipul „mai vreau”.   M-AR SAU MAR În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie m-ar.   Mar este un cuvânt care nu există în limba română. În română există doar măr, care este un fruct. M-AŢI SAU MAȚI În gramatica limbii române, acest cuvânt are o singură formă corectă, iar aceasta este m-ați.   Ma-ți și mați sunt cuvinte care nu există. (Mați poate fi folosit doar ca pluralul masculin al cuvântului maț) 3. M- + prezumtivul M-OI SAU MOI În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie m-oi atunci când nu este pluralul cuvântului moale. M-oi stă mereu lângă un verb. În majoritatea cazurilor, m-oi este prescurtarea și alipirea cuvintelor „mă voi”. Ex.1 M-oi duce la ea. Ex.2 La ce m-oi fi gândit ?   Moi este un cuvânt care se scrie doar atunci când ne referim la pluralul cuvântului moale. M-O SAU MO În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie m-o cu cratimă.   Mo este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. M-OŢI Se scrie m-oţi, cu cratimă, atunci când pate fi completat cu voi … pe mine: (Voi) m-oţi duce (pe mine) în excursie dacă oţi avea timp. Se scrie moţi, într-un cuvânt, când e pluralul de la moţ, locuitor din Ţara Moţilor. M-OR SAU MOR În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie m-or atunci când poate fi completat…

Cum se scrie corect ? La sau l-a ? Află când și cum se scrie

Cum se scrie corect ? La sau l-a ? Află când și cum se scrie

Cum se scrie corect ? La sau l-a ? Află când și cum se scrie corect În gramatica limbii române, se scrie la doar atunci când este situat lângă un substantiv. Ex.1 Mă duc la școală. Ex.2 Îmi place la tine.   L-a este un cuvânt care se scrie doar atunci când poate fi completat cu „pe el” și este situat lângă un verb. Ex.1 Ion l-a strigat pe Andrei. Ex.2 L-a văzut la cumpărături.   La se scrie la când stă pe lângă un substantiv şi: – răspunde la întrebarea „unde?” L-a se scrie l-a când poate fi completat cu pe el şi stă pe lângă un verb la participiu trecut.    la sau l-a ? Scriem “l-a” atunci cand se gaseste pe langa un VERB (la participiu trecut)si poate fi completat cu “pe el”. „La” împreunat se scrie când indică locul sau timpul unei acțiuni și răspunde la una din întrebările unde? când?   „L-a” dezlegat se scrie atunci când stă pe lângă un verb și poate fi completat cu „pe el”. Exemplu: Pe Ionel l-a dat (pe el) la școală. Marcel l-a făcut (pe el) de râs. L-a părăsit (pe el) pentru altcineva.   Echipa semnificatie.ro este foarte recunoscatoare pentru faptul ca ai ajuns sa citesti pana aici. Speram ca am explicat totul cat mai detaliat posibil. Si nu uitati, sunteti liberi, ba chiar incurajati de catre noi sa va exprimati opinia despre articolul citit “Cum se scrie corect ? La sau l-a ? Află când și cum se scrie” in sectiunea de comentarii. Doar la noi pe site poti gasi toate explicatiile necesare cu si despre Cum se scrie corect ? La sau l-a ? Află când și cum se scrie. Mai jos ai comentariile pentru Cum se scrie corect ? La sau l-a ? Află când și cum se scrie.