Cum se scrie : s-a sau sa ? Vezi cum se scrie sa și s-a

Cum se scrie : s-a sau sa ? Vezi cum se scrie sa și s-a

Cum se scrie : s-a sau sa ? Vezi cum se scrie sa și s-a Ambele forme sunt corecte, depinde de contextul în care sunt folosite. Sa este pronume posesiv și se scrie legat atunci când sensul cuvântului este a lui/a ei. Exemplu: Mașina sa (lui) este la reparat. Forma s-a se folosește atunci când urmează o acțiune. Aici cratima are rolul de a separa două părți de vorbire diferite ( s – pronume reflexiv și a – verb auxiliar) Exemplu: Copilul nu s-a dus la școală astăzi. Deci,  s-a sau sa ? Sa se scrie sa când înseamnă a lui / ei: cartea sa (a lui / a ei). S-a se scrie s-a când poate fi completat cu el/ea: El/ea s-a dus. El/ea s-a spălat. Vom scrie întotdeauna ,,sa” când înțelesul cuvântului este ,,a lui / ei”. ,,Sa” fiind pronume posesiv. Exemplu: ,,radiera sa” Vom scrie ,,s-a” când este vorba de o acțiune. Astfel, cratima marchează rostirea într-o singură silabă a două părți de vorbire diferite ,,s” care este pronume reflexiv, iar ,,a”, verbul auxiliar care ajută la formarea perfectului compus. Exemplu: ,,s-a dus” Se scrie s-a atunci când urmează o acțiune: El s-a dus să vadă un film cu prietenii. Aceasta este o regulă ușor de reținut și de aplicat. Explicația corectă din punct de vedere gramatical este următoarea: în acest caz, cratima marchează rostirea într-o singură silabă a două părți de vorbire diferite ”s” care este pronume reflexiv, iar ”a”, verbul auxiliar care ajută la formarea perfectului compus (în limba română, timpurile compuse se formează cu verbul auxiliar ”a avea”). Se scrie sa atunci când înțelesul cuvântului este ”a lui/ a ei”: Cartea sa este pe masa. „Sa” se scrie sa atunci când poate fi înlocuit cu „a lui / ei”. Ex: camera sa (camera lui/ei), mama sa (mama lui/ei), hârtia sa (hârtia lui/ei). „S-a” se scrie s-a atunci când poate fi completat cu el / ea. Ex: s-a dus (el/ea s-a dus), s-a îmbolnavit (el/ea s-a îmbolnavit), s-a rătăcit (el/ea s-a rătăcit). Echipa semnificatie.ro este foarte recunoscatoare pentru faptul ca ai ajuns sa citesti pana aici. Speram ca am explicat totul cat mai detaliat posibil. Si nu uitati, sunteti liberi, ba chiar incurajati de catre noi sa va exprimati opinia despre articolul citit “Cum se scrie : s-a sau sa ? Vezi cum se scrie sa și s-a” in sectiunea de comentarii. Doar la noi pe site poti gasi toate explicatiile necesare cu si despre Cum se scrie : s-a sau sa ? Vezi cum se scrie sa și s-a. Mai jos ai comentariile pentru Cum se scrie : s-a sau sa ? Vezi cum se scrie sa și s-a.

Cum se scrie corect ? S-au și sau – Vezi când și cum se scrie – s-au / sau

Cum se scrie corect ? S-au și sau – Vezi când și cum se scrie – s-au / sau

Cum se scrie corect ? S-au și sau – Vezi când și cum se scrie – s-au / sau După cum mai spuneam, tuturor ni se mai întâmplă să facem greşeli gramaticale. Şi asta nu ţine neapărat de cât eşti de inteligent. Cunosc oameni foarte deştepţi care mai fac câte o greşeală gramaticală atunci când scriu. Însă, uneori ni se pune etichetă în funcţie de asta, aşa că, pe cât posibil, trebuie să fim atenţi. Cred că prin clasa a II -a am învăţat când se scrie sau legat şi când se scrie cu cratimă. Se scrie “sau” (legat) atunci când cuvântul poate fi înlocuit cu ori şi cu fie. În acest caz, “sau” este conjuncţie. Şi se scrie “s-au” (cu cratimă) atunci când nu poate fi înlocuit, aici fiind vorba de un pronume în formă neaccentuată “s” + verbul auxiliar “au”. Aşadar, ca să fie mai uşor de ţinut minte, este corect: 1. Sau la bal, sau la spital. Aici, sau poate fi înlocuit cu “ori”: Ori la bal, ori la spital. 2. Când au căzut, ouăle s-au făcut omletă. Şi iată şi o propoziţie care include ambele variante (şi cu, şi fără cratimă): 3. S-au dus sau la mare, sau la munte. Deci, astfel se scrie s-au și sau   Concluzie : Când se scrie „s-au” și când se scrie „sau”. Sau se scrie sau când poate fi înlocuit cu ori: – Ce preferi, vin sau bere? S-au se scrie s-au când poate fi completat cu ei / ele: (Ei/ ele) s-au dus film. Sau este o conjuncție și se scrie legat atunci când sensul cuvântului este “ori”. Exemplu: Îmi doresc să merg la mare sau la munte. În cazul în care nu poate fi înlocuit cu “ori” și urmează o acțiune, se scrie “s-au”. Exemplu: Ei s-au dus la plimbare. „Sau” legat se scrie atunci când poate fi înlocuit cu „ori”. Exemple: Nu știu care, Săndel sau Sorin, a zis într-o pauză: – După lecții mergem la ștrand sau jucăm volei. În exemplele: Săndel sau Sorin, mergem la ștrand sau jucăm volei, observăm că sau poate fi înlocuit cu ori. Săndel ori Sorin, mergem la ștrand ori jucăm volei. „S-au” dezlegat se scrie atunci când nu poate fi înlocuit cu „ori”. Exemple: S-au trezit devreme, s-au spălat și s-au îmbrăcat. Să știm! „S-au” se scrie dezlegat atunci când poate fi completat cu ei/ele. Exemple: Ei s-au dus la cumpărături; Ele s-au jucat în parc. Echipa semnificatie.ro este foarte recunoscatoare pentru faptul ca ai ajuns sa citesti pana aici. Speram ca am explicat totul cat mai detaliat posibil. Si nu uitati, sunteti liberi, ba chiar incurajati de catre noi sa va exprimati opinia despre articolul citit “Cum se scrie corect ? S-au și sau – Vezi când și cum se scrie – s-au / sau” in sectiunea de comentarii. Doar la noi pe site poti gasi toate explicatiile necesare cu si despre Cum se scrie corect ? S-au și sau – Vezi când și cum se scrie – s-au / sau. Mai jos ai comentariile pentru Cum se scrie corect ? S-au și sau – Vezi când și cum se scrie – s-au / sau.

Sinonimele care se încep cu litera B – Sinonime Cu litera B

Sinonimele care se încep cu litera B – Sinonime Cu litera B

Sinonimele care se încep cu litera B – Sinonime Cu litera B ba adv. 1. nu, deloc, nicidecum. 2. (conj.) fie… fie; sau… sau babac m. tată, părinte babalâc m. moşneag, hodorog, căzătură, baccea, ramolit baban adj. mare, voluminos babă f. 1. bătrână, mătuşă, ni­neaca. 2. soţie, nevastă babilonie f. haos, dezordine, aiu­reală, zăpăceală, încurcătură bac n. pod plutitor, brod, brudină baclava f. sarailie bacşiş n. atenţie, cadou, şperţ, mită bacterie f. microb bade m. bădie, bădiţă, bade badijona vb. a pensula, a unge baftă f. noroc, succes, izbândă bagaj n. balot, catrafuse, cala­balâc, încărcătură, pachet bagatelă f. fleac, nimic, mărunţiş bagateliza vb. a minimaliza, a subaprecia, a desconsidera bagdadie f. tavan baghetă f. beţişor* vargă bahnă f. baltă, băltoacă bai n. necaz, neajuns, mizerie, în­curcătură baie f. 1. îmbăiere, scaldă, spălare. 2. cadă, vană. 3. mină, subteran bairam n. petrecere, chef, ospăţ, veselie (mare) balama f. 1. ţâţână, şarnieră. 2. (la pl.) încheieturi, articulaţii balamuc n. 1. ospiciu, casă de nebuni. 2. tărăboi, zgomot, gălăgie, larmă balans n. pendulare, oscilare, clătinare, legănare balanţă f. Cântar balaoacheş, -ă adj. oacheş, brunet balast n. 1. lest, povară, încăr­cătură. 2. greutate, dificultate, sarcină balaur m. monstru, dragon, zmeu, şarpe balcâz, -ă adj. slut, diform, pocit, urât balenă f. chit balercă f. butoiaş balerin m. dansator balivernă f. minciună, scornire, palavre, aiureli, fleacuri, poveşti baliză f. semn, semnal, reper balon n. 1. aerostat. 2. minge. 3. impermeabil balot n. bagaj, pachet balsam n. 1. elixir, esenţă, doctorie, medicament, mireasă. 2. alinare, consolare, uşurare, mân­gâiere baltag n. topor, toporaş baltă f. heleşteu, tău, băltoacă, mlaştină, smârc, ghiol balustradă f. parapet, mână-curentă, pălimar ban m. 1. gologan, para, franc, monedă. 2. (la pl.) avere, capital, re­surse banal, -ă adj. comun, obişnuit, anodin, de rând, standard, neintere­sant banalitate f. platitudine, loc comun, truism, fleac banc1 n. glumă, anecdotă banc2 n. 1. grămadă, nisipiş, pietriş, nămol. 2. cârd (de peşti). 3. postament banchet n. ospăţ, praznic, festin, chef bancnotă f. bani, bilet, monedă bancrută f. faliment, crah bandaja vb. pansa, lega, a obloji, a înfăşa bandă f. 1. gaşcă, clică, cârdăşie, ceată, şleahtă, coterie. 2. fâşie, ştraif banderolă f. brasardă bandit m. tâlhar, criminal, ticălos banditism n. nelegiuire, crimă, ticăloşie baniţă f. dublă, mierţă, dimerlie, ferdelă bar n. bodegă, local, bistrou bara vb. a bloca, a zăgăzui, a închide, a opri, a stopa baraj n. obstacol, zăgaz, stăvilar bară f. 1. drug. 2. lingou barbar, -ă adj. 1. primitiv, necivili­zat, sălbatic. 2. crud, rău, feroce, dur barbarie f. sălbăticie, primitivism, incultură barbişon n. cioc, ţăcălie barcagiu m. luntraş, lopătar, vâslaş barcă f. luntre, lotcă, şaică, cin bard m. poet, versificator, stihuitor bardă f. topor, secure barem adv. măcar, cel puţin, încai, încaltea baricadă f. 1. întăritură, fortăreaţă, fortificaţie, zid. 2. obstacol, baraj, piedică,’ oprelişte, stop, zăgaz baricadă vb. a închide, a bara, a fortifica, a întări barieră f. 1. rampă, oprelişte, zăgaz. 2. periferie, suburbie, mahala barosan,-ă adj. 1. mare, grozav, imens, enorm. 2. bogat, înstărit, cu cheag barză f. cocostârc, stârc basamac m. holercă bască f. beretă bascula vb. a oscila, a se legăna, a şovăi, a fi indecis basculă f. cântar, decimal basm n. 1. poveste, fabulă, nara­ţiune. 2. născocire, invenţie, minciună, scornire basma f. năframă, tulpan, testemel basta interj, destul, ajunge, stop, gata, punct bastard m. 1. copil din flori, ne­legitim. 2. corcitură, hibrid, metiş bastiment n. v. vapor bastion n. v. fortăreaţă başca adv. aparte, deosebit, sepa­rat baştină f. origine, obârşie, sursă, izvor batal m. berbec bate vb. 1. a lovi, a pălmui, a bru­taliza, a maltrata, a altoi,…

Sinonime Care Se Încep Cu Litera A – Dicționar de Sinonime

Sinonime Care Se Încep Cu Litera A – Dicționar de Sinonime

Sinonime Care Se Încep Cu Litera A – Dicționar de Sinonime În acest articol urmează să descoperiți toate sinonimele din limba română care se încep cu litera A. Cuvinte care se încep cu litera A sunt : a interj, ah!, aoleu!, oh!, ooo!, vai!, ce bine! aba f. dimie, postav, pănură abac n. numărătoare abandon n. părăsire, renunţare, delăsare abate vb. 1. a se depărta, a devia, a se îndepărta. 2. a divaga, a pălăvrăgi abatere f. 1. deviere, deplasare. 2. anomalie, excepţie. 3. infracţiune, culpă, abuz, neregulă, vină abătut, -ă adj. necăjit, supărat, de­primat, mâhnit, amărât, demoralizat abces n. buboi, coptură, furuncul abdomen n. burtă, pântece, foaie abdica vb. a renunţa, a abandona aberant, -ă adj. absurd, nebunesc, eronat, aiurea aberaţie f. stupiditate, absurditate, scrânteală abia adv. 1. doar, numai. 2. tocmai. 3. cu greu, anevoie, cu dificultate abil, -ă adj. 1. iscusit, dibaci, îndemânatic, priceput, destoinic, isteţ. 2. şiret, viclean, şmecher, descurcăreţ abis n. hău, prăpastie, genune, ne­ant abject, -ă adj. ticălos, josnic, mizerabil, dezgustător abjura vb. a renega, a se lepăda, a refuza ablaţie f. extirpare, tăiere, elimi­nare, scoatere abnegaţie f. dăruire, devotament, consacrare aboli vb. a înlătura, a suprima, a desfiinţa abominabil, -ă adj. groaznic, în­grozitor, josnic, teribil, dezgustător aborda vb. 1. a acosta, a opri (la ţărm). 2. a începe, a se apuca, a ataca abordabil, -ă adj. accesibil, la îndemână, practicabil aborigen, -ă adj. băştinaş, localnic, autohton abraş, -ă adj. nărăvaş, nervos, ne­supus abrevia vb. a scurta, a condensa, a sintetiza, a reduce abroga vb. a anula, a suprima, a invalida, a desfiinţa abrupt, -ă adj. pieziş, prăpăstios, priporos, pieptiş abrutizat, -ă adj. dezumanizat, ani- malizat, îndobitocit absent, -ă adj. 1. neprezent, lipsă. 2. neatent, distrat, zăpăcit, aiurit absolut, -ă adj. 1. complet, deplin, total. 2. cert, sigur, neapărat, imperios absolutism n. autocraţie, dictatură absolvenţă f. încheiere, absolvire, terminare absolvi vb. 1. a sfârşi, a termina, a încheia (un ciclu). 2. a scuti, a ierta absorbi vb. 1. a înghiţi, a sorbi, a încorpora. 2. a captiva, a preocupa abstinenţă f. abţinere, reţinere, conţi nenţă abstract, -ă adj. teoretic, ireal absurd, -ă adj. iraţional, stupid, fără sens, ilogic, aberant absurditate f. aberaţie, non sens, enormitate, stupiditate abţine vb. a se reţine, a se stăpâni, a se înfrâna, a renunţa, a se opri abundenţă f. belşug, bogăţie, prisos, opulenţă, îmbelşugare abur, n. vapori abuz n. 1. exces, necumpătare, surplus. 2. abatere, infracţiune, ilegalitate abuziv, -ă adj. arbitrar, samavolnic, ilegal, silnic, despotic academic, -ă adj. elevat, solemn, distins acalmie f. linişte, tihnă, pace acapara vb. a strânge, a aduna, a monopoliza acar m. macagiu acătării adj. frumos, bun, potrivit, pe plac, deosebit accelera vb. a iuţi, a grăbi, a zori, a urgenta accent n. ton accentua vb. 1. a sublinia, a rele­va, a reliefa, a evidenţia. 2. a întări, a intensifica, a fortifica, a înteţi, a po­tenţa accepta vb. a primi, a agrea, a fi de acord, a consimţi acceptabil, -ă adj. convenabil, potrivit, bun, favorabil accepţie f. înţeles, semnificaţie, sens, valoare, conţinut acces n. 1. intrare, liberă-trecere. 2. criză, atac, puseu accesibil, -ă adj. la îndemână, convenabil, abordabil, practicabil accesoriu, -ie adj. auxiliar, se­cundar, adăugat accesorii n. pi. garnituri, com­pletări accident n. nenorocire, rănire, neajuns accidental, -ă adj. întâmplător, ocazional, incidental, secundar accidentat,-ă adj. 1. rănit, lovit. 2. învălurat, neregulat, discontinuu acela pron. (pop.) ăla acerb, -ă adj. aspru, nemilos,…

Cum se scrie corect ? m-am, m-ai, m-a, m-aş, m-oi, m-o. Şi restul m-urilor.

Cum se scrie corect ? m-am, m-ai, m-a, m-aş, m-oi, m-o. Şi restul m-urilor.

Cum se scrie corect ? m-am, m-ai, m-a, m-aş, m-oi, m-o. Şi restul m-urilor. Mă tot frământ de ceva vreme-ncoace cum să sistematizez ortogramele astea într-un mod cât mai logic. Acu’ ceva timp am avut o tentativă de sistematizare plecând de la timpul verbal (cu perfectul compus şi cu condiţionalul), dar cred că mai folositoare (adică mai uşor accesibilă) ar fi o sistematizare în funcţie de pronumele complement. Adică, pe rând, toate combinaţiile posibile ale lui m-, te-, s-, l-, ne-, v- , i-, le-/ mi-, ţi-, şi-. Altfel zis, toate combinaţiile posibile ale pronumelui complement (în acuzativ sau dativ), formele atone, cu auxiliarele timpurilor compuse. Cum se scrie corect ? m-am, m-ai, m-a, m-aş, m-oi, m-o. Şi restul m-urilor. Azi încerc cu m-. Să vedem ce iese. Regula de bază: Scriem m-, cu cratimă după m, atunci când putem completa cu pe mine. 1. M- + perfectul compus: M-AM Se scrie întotdeauna m-am, cu cratimă. Poate fi completat cu eu … pe mine: (Eu) m-am pregătit (pe mine). M-AI / MAI Se scrie m-ai când poate fi completat cu tu … pe mine: (Tu) m-ai înnebunit (pe mine) de cap. În rest, se scrie mai. Adică atunci când se referă la luna mai şi în structuri de genul mai vreau / nu mai vreau. M-A Se scrie întotdeauna m-a, cu cratimă. Poate fi completat cu el/ea … pe mine: (El/ea) m-a dus (pe mine) la teatru. M-AŢI Se scrie întotdeauna m-aţi, cu cratimă. Poate fi completat cu voi … pe mine: (Voi) m-aţi luat (pe mine) cu maşina. M-AU Se scrie întotdeauna m-au, cu cratimă. Poate fi completat cu ei/ele … pe mine: (Ei/ele) m-au chemat (pe mine). 2. M- + condiţionalul (prezent/perfect) M-AŞ Se scrie întotdeauna m-aş, cu cratimă. Poate fi completat cu eu … pe mine: (Eu) m-aş pregăti (pe mine) de plecare. (Eu) m-aş fi pregătit (pe mine) de plecare. M-aşi nu există. M-AI / MAI Se scrie m-ai când poate fi completat cu tu … pe mine: (Tu) m-ai lua (pe mine) în excursie. (Tu) m-ai fi luat (pe mine) în excursie. În rest, se scrie mai. Adică atunci când se referă la luna mai şi în structuri de genul mai vreau / nu mai vreau. M-AR Se scrie întotdeauna m-ar, cu cratimă. Poate fi completat cu el/ea/ei/ele … pe mine: (El/ea/ei/ele) m-ar aştepta (pe mine) la gară dacă ar avea timp. (El/ea/ei/ele) m-ar fi aşteptat (pe mine) la gară dacă ar fi avut timp. M-AŢI Se scrie întotdeauna m-aţi, cu cratimă. Poate fi completat cu voi … pe mine: (Voi) m-aţi duce (pe mine) cu maşina. (Voi) m-aţi fi dus (pe mine) cu maşina. 3. M- + prezumtivul M-OI / MOI Se scrie m-oi când poate fi completat cu eu … pe mine sau tu … pe mine: (Eu) m-oi pregăti (pe mine) dacă oi avea timp. (Tu) m-oi lua (pe mine)… Se scrie moi când e pluralul de la moale: biscuiţi moi. M-O Se scrie întotdeauna m-o, cu cratimă. Poate fi completat cu el/ea … pe mine: (El/ea) m-o aştepta (pe mine) la gară dacă o avea timp. M-OŢI Se scrie m-oţi, cu cratimă, atunci când pate fi completat cu voi … pe mine: (Voi) m-oţi duce (pe mine) în excursie dacă oţi avea timp. Se scrie moţi, într-un cuvânt, când e pluralul de la moţ, locuitor din Ţara Moţilor. M-OR / MOR Se scrie m-or, cu cratimă, când poate fi completat cu ei/ele … pe mine: (Ei/ele) m-or lua (pe mine) la ei într-o bună zi. Se scrie mor, într-un cuvânt, când este vorba…

Cum se scrie corect ? La sau l-a ? Află când și cum se scrie

Cum se scrie corect ? La sau l-a ? Află când și cum se scrie

Cum se scrie corect ? La sau l-a ? Află când și cum se scrie corect La se scrie la când stă pe lângă un substantiv şi: – răspunde la întrebarea „unde?”: Mă duc la piaţă / la mama / la Paris / la munte. – răspunde la întrebarea „când?”: Magazinul se deschide la 9. Şi, probabil, când mai răspunde la încă vreo câteva întrebări, da’ încercaţi să le ţineţi minte pe astea, plus observaţia cum că stă pe lângă un substantiv, şi deja o să vă simţiţi mai bine. (Acu’ nu mă-ntrebaţi ce-i ăla substantiv, că mă ia de cap.) L-a se scrie l-a când poate fi completat cu pe el şi stă pe lângă un verb la participiu trecut (din seria mâncat, citit, ştiut, făcut): L-a luat (pe el) de mână. L-a făcut (pe el) de ruşine. Sau mai simplu : Copii, noi scriem l-a când înseamnă pe el l-a. L-a luat pe el, l-a văzut pe el etc. Scriem la când ne arată unde. Lectia mea pentru mine:  la sau l-a ? Scriem “l-a” atunci cand se gaseste pe langa un VERB (la participiu trecut)si poate fi completat cu “pe el”. Ex: L-a sunat ieri. L-a chemat afara. L-a certat profesoara. Folosim “la”  atunci cand sta pe langa un SUBSTANTIV si raspune la una din intrebarile: * “unde?”*  Ex: Plec la Ana.    Ma duc la dentist. *”cand?”    Ex: Ajung la cinci fix. „La” împreunat se scrie când indică locul sau timpul unei acțiuni și răspunde la una din întrebările unde? când? Exemplu: Mă duc la magazin (unde mă duc? la magazin), Mă duc la piață (unde mă duc? la piață), Mă duc la bunica (unde mă duc? la bunica), Cofetăria se deschide la 9 (când se deschide cofetaria? la 9). „L-a” dezlegat se scrie atunci când stă pe lângă un verb și poate fi completat cu „pe el”. Exemplu: Pe Ionel l-a dat (pe el) la școală. Marcel l-a făcut (pe el) de râs. L-a părăsit (pe el) pentru altcineva.   Echipa semnificatie.ro este foarte recunoscatoare pentru faptul ca ai ajuns sa citesti pana aici. Speram ca am explicat totul cat mai detaliat posibil. Si nu uitati, sunteti liberi, ba chiar incurajati de catre noi sa va exprimati opinia despre articolul citit “Cum se scrie corect ? La sau l-a ? Află când și cum se scrie” in sectiunea de comentarii. Doar la noi pe site poti gasi toate explicatiile necesare cu si despre Cum se scrie corect ? La sau l-a ? Află când și cum se scrie. Mai jos ai comentariile pentru Cum se scrie corect ? La sau l-a ? Află când și cum se scrie.